marime text: Mareste fontul Micsoreaza fontul

Andreea Marin: Primul film pe care l-am vazut a fost "Liceenii"

Andreea Marin Banica a declarat pentru www.procinema.ro ca primul film pe care l-a vazut la cinematograf a fost "Liceenii". 

Andreea Marin: Primul film pe care l-am vazut a fost Liceenii

Vedeta nu a fost impresionata de actorul principal, Stefan Banica Jr., dupa care suspinau toate fetele si care avea mai tarziu sa-i devina sot. Pe de alta parte, Andreea a marturisit ca nu se simte "vedeta", ba mai mult, nu este deloc o onoare pentru ea sa fie inclusa in aceasta categorie.

- Daca ai fi obligata sa vezi un singur film tot restul vietii, ce pelicula crezi ca nu te-ar plictisi niciodata?
- Ani la rand, televiziunea (postul nici nu conteaza aici) ne propunea de Craciun aceeasi oferta: "Pretty woman", cu Julia Roberts si Richard Gere. L-am privit de fiecare data cu aceeasi placere, incantare, cu mare drag pentru farmecul irezistibil al actorilor, dar si pentru sensibilitatea imbinata cu aparenta simplitate, cu tandretea si cu firescul scenariului si al regiei.

Fara a fi neaparat o capodopera a cinematografiei, "Pretty woman" ramane totusi o pelicula de referinta si o poveste de neuitat.

-  Ai un top 5 al actorilor/ filmelor?
- Va pot da cateva exemple, fara a le pune intr-o ordine anume, ci pur si simplu asa cum imi vin in minte:
Colin Firth
(il admir de multa vreme si consider ca nu a fost suficient pus in valoare de rolurile primite pana acum, Oscarul primit recent este insa pe deplin meritat),
- Javier Bardem
- Nicole Kidman
- Audrey Hepburn
- Clint Eastwood
- Annette Bening
- Al Pacino

Fireste ca lista e mult mai lunga.

Iar in privinta filmelor, iata doar cateva care m-au marcat: 
- "Nasul"
- "My Fair Lady"
- "Pe aripile vantului"
- "Sunetul Muzicii"
- "Discursul Regelui"
- "Pianul"

- Cu ce gen de film rezonezi cel mai bine?
- Cu orice tip de film care ma emotioneaza, asa se intampla cu orice act artistic, fie ca e vorba de muzica, de teatru, poezie, pictura, film... Daca o opera este considerata capodopera, dar nu ajunge la sufletul unui individ pe deplin, prea putina importanta o are parerea criticilor sau a majoritatii.

Asadar, nu genul productiei conteaza pentru mine, ci emotia (diferita, fireste, de la un film la altul, in functie de tema abordata) pe care mi-o aduce si felul in care reuseste sa-si gaseasca un loc in memoria mea afectiva.
 
- Daca ai putea petrece o zi cu un om din lumea flimului (regizor, actor, scenarist), cine ar fi el?
 - Am avut aceasta sansa in anii in care am fost corespondent al Televiziunii Nationale la Ceremonia de Decernare a Premiilor Oscar si apoi in incursiunea mea la Hollywood in care am avut ocazia sa fac 12 episoade cu interviuri cu mari personalitati din lumea filmului. Daca e sa aleg un personaj - doua cu care am simtit o apropiere, acestea ar fi Liam Neeson sau Harrison Ford

- Ce film ti-a stors cele mai multe lacrimi?
- Nu am incercat o clasificare dupa acest criteriu, dar imi amintesc emotia starnita in mine la vizionarea filmului "The Ghost" ("Fantoma").

- Care a fost primul film pe care l-ai vazut la cinema?
- Primul de care imi amintesc trebuie sa fi fost "Liceenii" si culmea e ca pe atunci nu eram indragostita de actorul principal, dupa care suspinau toate fetele de varsta mea si care avea sa devina, iata, sotul si tatal copilului meu peste ani.

 - Daca s-ar face un film autobiografic, ce actrita (romanca sau straina) ai vrea sa te joace? Cine ai vrea sa fie regizorul?
 - Nici prin gand nu-mi trece sa merg atat de departe cu imaginatia, incat sa-mi inchipui ca viata mea ar putea fi un bun subiect de film, chiar daca am trait multe in 36 de ani de viata, e adevarat. Ar fi o dovada de infatuare. Dar daca ma intrebati, simplu, ce actrita e mai aproape de sufletul meu, va raspund: Anamaria Marinca, pe care am avut sansa sa o intervievez pe platouri in strainatate, iar ca regizor il pretuiesc tare mult pe Cristian Mungiu.

- Ce film de groaza ti-a dat cosmaruri in copilarie?
- Orice film cu scene de violenta mi-a creat angoase si nu cred ca e o idee buna ca, la o varsta inca nepotrivita, un copil sa aiba acces la orice fel de productie tv sau cinematografica.

- Cu ce actor/ actrita aveai un poster in camera, in copilarie?
- Nu-mi amintesc sa fi avut afise in camera, ci doar fotografii in ceea ce noi numeam "oracol', pe care-l impartaseam cu prietenii.

Am avut mai degraba "iubiri ascunse" printre cantareti, decat printre actori, dar niciodata nu am fost devorata de pasiuni mistuitoare in acest sens, ci doar am nutrit o admiratie speciala pentru un artist sau altul. Acum, la maturitate, am insa o actrita al carei destin - cel de dincolo de camerele de luat vederi - ma impresioneaza si gasesc ca avem puncte comune, ma regasesc in anumite decizii de viata ale acesteia si ii port un profund respect: Audrey Hepburn.  I-am dedicat un eseu, cu sinceritate si cu privirea indreptata catre ea ca si catre un model pentru mine, in cartea mea, "Pretuieste viata!

- Poti sa descrii scena ta preferata dintr-un film?
- Mi-a ramas in memorie scena din filmul de Oscar "Pianul" (produs in 1993), cu Holly Hunter si Harvey Keitel in rolurile principale, si m-a marcat scena in care femeia fara glas, care se exprima prin vocea pianului pretuit nespus, e pedepsita de catre sotul sau bogat, cu care casatoria i-a fost aranjata, pentru dragostea sa traita pe ascuns cu un lucrator pe plantatia acestuia din indepartata Noua Zeelanda, acolo unde a fost nevoita sa se izoleze odata cu consfintirea mariajului.

Pedeapsa este crunta: ii este taiata mana, o scena extrem de dura, dar si simbolica, pentru ca odata cu aceasta imensa durere ii este luat ce e mai scump pentru ea - nu se mai poate exprima nici macar pe clapele pianului. Exista, de asemenea, o imagine dramatica a scufundarii pianului in mare pe o muzica ravasitoare (cea a compozitorului Michael Nyman, vi-l recomand cu caldura), pe care nu o poti da uitarii daca vezi filmul.

- Ce preferi: filmul 3D sau pe cel clasic?
- E interesanta varianta 3D,  dar exista atatea productii clasice care nu pot fi depasite ca valoare de filme ale prezentului care beneficiaza de aceasta inovatie tehnica, incat nu e o conditie pentru mine care sa ma atraga catre  un film in mod special. 3D mi-a trezit la inceput curiozitatea si e, fireste, interesanta abordarea unui film ca "Avatar", nu-i minimalizez avantajele, dar e doar o optiune pentru mine si nimic mai mult.

- Ce mai inseamna sa fii vedeta in ziua de azi?
- Intrebati o "vedeta".  Sunt atatea, incat e greu sa mai gasesti un om normal printre ele... Asa cum e inteles cuvantul in Romania de azi, nu e o onoare pentru mine sa fiu parte din galeria "vedetelor".
 

- Are de castigat cinematografia romaneasca din colaborarile actorilor romani cu proiecte straine? Sau mai mult aceste proiecte straine, care se vand mai bine in Romania, pentru ca pe afis apare numele unui roman?
- Cred ca orice experienta transnationala, una decenta, fireste, poate aduce un plus unui actor roman. E imposibil sa nu gasesti ceva nou de invatat intr-o echipa in care intalnesti actori din alte culturi si posibilitati tehnice diferite de cele pe care le poti intlani in Romania.

- Ai jucat si tu intr-un film, alaturi de sotul tau, Stefan (in "A Beautiful Life"). Cum a fost acea experienta pentru tine? Te-ai simtit vreo clipa incomod, depasita de situatie? Ai repeta experienta?
- A fost o experienta din care am avut de invatat, eu eram mai cu seama interesata de munca de culise care ma atrage in mod deosebit, nu am avut o aparitie speciala pe ecran, dar a fost una civilizata si inedita pentru mine, m-a onorat faptul ca desi nu detineam unul dintre rolurile principale m-au ales sa apar pe afis si in trailer, alaturi de sotul meu, nu doar la noi in tara, unde eram cunoscuta si avea un alt sens acest lucru, ci si in strainatate. 

 

 

 

Cu alte cuvinte, a fost un castig: am fost tratata cu respect, am fost platita generos, am lucrat cu o echipa de profesionisti intr-o productie civilizata pe care am avut bucuria sa o vad pentru prima data ruland in timpul Festivalului de la Cannes, am trait cu bucuria muritorului de rand experienta covorului rosu fara sa mi se para ca am devenit un alt om peste noapte, ci purtand cu atat mai mult actorilor mari ai lumii si ai tarii mele un respect deosebit, simtind pentru o clipa ceea ce ei traiesc o viata, datorita muncii si talentului lor.
 
- Cand Stefan joaca intr-un film, esti ingaduitoare cu el sau se poate spune ca esti cel mai aspru critic al lui?
- Rolul meu este sa-mi sprijin sotul si sa fiu cinstita in aprecieri, insa nu e cazul sa intervin mai mult decat imi permite priceperea, pentru ca Stefan este un actor cu capul pe umeri si stie bine ce alegeri sa faca. Sunt mandra de el.


Ultimele trailere adaugate


Modifică setările cookies