Mai intai trebuie sa stiti ca I Am Legend e adaptat dupa un roman semnat Richard Matheson. Finalul alternativ este cel adevarat, cel al cartii, deci respecta ideea, viziunea si mesajul pe care autorul a vrut sa le transmita. Punct. Daca vrei altceva, faci altceva. Cu totul altceva.

Apoi intreaga constructie a filmului duce natural catre finalul alternativ pe care cei de la Warner Bros. nu l-au acceptat. Faptul ca mutantii reusesc sa ii intinda o capcana lui Neville, in care acesta chiar pica, faptul ca sunt organizati social… sunt indicii importante care te pregatesc pentru finalul „surpriza”. Si da, mutantii gandesc si simt si tot ce-si doresc e sa o elibereze pe cea pe care Neville a capturat-o. Wooow! Perspectiva e rasturnata: eroul nostru salvator e de fapt un pradator de care mutantilor le e frica. Ei l-au botezat The Legend. Mutantii nu vor sa fie „salvati” si cine naiba e Neville sa-i salveze cu forta? L-ati vazut vreodata pe Will Smith intr-un rol negativ? Ca sa vanda cel mai bine din lumea asta domnia sa nu poate fi patat, nici macar un strop. 

Finalul alternativ e unul inteligent, dupa care iti pui intrebari si iti dai raspunsuri. La nivel de valori, el promoveaza un pic de intelegere, niste comunicare si ceva acceptare. Mare lucru fata de violenta stupida a unei explozii de grenada. I Am Legend putea sa iasa un film mult, mult mai bun. 

Saptamana viitoare, in episodul 2, va povestim despre ce inseamna o nastere cu adevarat chinuita in cinematografie.