La prima iesire din barlogul sau nordic, regizorul suedez Tomas Alfredson (Let the Right One In) face o demonstratie de forta. Tinker, Tailor, Soldier, Spy e un film de spionaj, o poveste politista, un instantaneu dintr-o carte de istorie si un studiu caracterial. Totul balansat perfect. Drept dovada stau nu mai putin de 11 nominalizari la premiile BAFTA si 3 la Oscar. Foarte probabil deci sa-l vedem cat de curand pe fratele mai mic Alfredson lucrand la un proiect hollywoodian.

   John le Carre a lucrat el insusi pentru MI-5 si MI-6 asa ca romanul sau si ecranizarea lui Alfredson nu au nimic din stralucirea si pompozitatea pe care alti autori de fictiune si cinematografia in general le-au impus in mentalul colectiv atunci cand vine vorba de viata si activitatea spionilor. Tinker Tailor Soldier Spy e lipsit de bling bling si gadgeturi – asta daca nu punem la socoteala banda de magnetofon si telexul pe care le folosesc in mod curent personajele din film. In schimb pelicula iti solicita la maxim atentia si iti ofera in contrapartida ceva mult, mult mai rar in cinematografia de azi: satisfactie intelectuala pura. Tocmai din acest motiv merita lejer o a doua si o a treia vizionare. 


Premiere la cinema: War Horse, cel mai emotionant film facut de Steven Spielberg in ultimii 10 ani


   Constructia e stufoasa si alambicata. Tablourile separate printre care Alfredson face un slalom inainte si inapoi in timp sunt asemanatoare unor piese de puzzle pe care te straduiesti sa le invarti si sa le imbini pana spre final. Suntem in anii ’70, in plin Razboi Rece, iar ipoteza unei cartite sovietice la varful spionajului britanic alerteaza zona politica. George Smiley, un agent retras din activitate, e chemat sa afle daca cineva face un joc dublu la nivel inalt. Smiley strange informatiile si tese lent, dar sigur, o plasa abila in care momeste cartita. Pana la un punct el si spectatorul par in aceeasi situatie, asteptand sa vada care dintre cei 4 posibili vizati pica: Carpaciul, Croitorul, Soldatul sau Spionul? 

Alfredson esentializeaza cateva detalii din viata retrasa si taciturna a tipologiei spionului, iar Gary Oldman il aduce pe Smiley intr-o cheie naturala. Si restul distributiei eminamente masculine – Colin Firth, John Hurt, Mark Strong, Toby Jones – se aseaza perfect in partitura, iar camera de filmat se apropie si se indeparteaza la intervale regulate de emotii umane precum nostalgia sau suferinta. O atingere emotionala, mai pregananta pe masura ce pelicula se apropie de final, de care regizorul si filmul aveau mare nevoie si pe care nu o rateaza.

Verdict: 5/5, senzational 

Pentru: baieti cu IQ peste 110