Tower Heist, comedia care a intrat si in cinematografele noastre la finalul anului trecut, imparte cateva similaritati surprinzatoare cu Man on a Ledge. Ambele filme aduc povesti in care niste cetateni onorabili si obisnuiti, reuniti sub forma de gasca, pun la punct un mahar capitalist care calca peste cadavre. Aceleasi tabere, acelasi mesaj, aceeasi lupta. Culmea dusa tot la inaltime si tot in buricul New York-ului. Hollywood-ul are senzatia ca publicul larg isi doreste sa vada (macar) pe ecran o pedepsire a bogatasilor care au trimis lumea in criza cu poftele lor excesive. Aerul usor programatic nu suna incantator, dar ce m-a intrigat la Man on a Ledge a fost cum aluneca el in comedie. Nu e o chestiune pur intamplatoare, desi sunt si momente de umor involuntar. Totusi promovarea lui Man on a Ledge s-a axat pe  tensiune si dramatism.
 
   Si reteta de drama si tensiune era cumva fireasca pentru ca eroul nostru, Nick Cassidy, e un politist evadat care risca totul pentru a-si dovedi nevinovatia. In teorie. In practica... fie scenaristul Pablo Fenjves a descoperit in el un talent neasteptat, acela de a scrie personaje si replici amuzante, pe care nu l-a lasat inima sa le excluda, fie regizorul Asger Leth si-a dat seama ca Sam Worthington, oricat de sexos si potrivit pentru filme de actiune, nu poate oferi incarcatura emotionala necesara pentru Man on a Ledge. 

   Indiferent de cauze, filmul livreaza momente comice nascute din interactiunea fratelui lui Nick si a iubitei acestuia. Daca tot am ajuns la personajul ei, merita deschisa o paranteza. Chica latina nascuta la Miami, dar cunoscuta mai degraba pentru un rol din telenovela Prisonera, Genesis(!) Rodriguez e genul de aparitie care-i va pune pe domni la regim. Cat timp ea e pe ecran, cu decolteurile presante si echipamentul ei din latex, nu-ti mai vine sa te atingi de popcorn sau bautura racoritoare. Sunt sigur ca topurile de frumusete o vor retine. La fel si producatorii. 

   Cam acesta e si singurul plus al peliculei: e fatos. Sam Worthington ii bate constant in utlimii ani pe conationalii sai din Down Under (Eric Bana si Russell Crowe) in topurile barbatilor cuceritori, Genesis e hot, si pana si Elizabeth Banks, in rolul negociatoarei cu constiinta incarcata, arata ca dupa un somn de frumusete pe cinste. Deci filmul are sanse sa se vanda binisor. Mai departe insa, povestea are gauri de tot felul, de la cum nu bate nicio briza la etajul 21 sau cum negociatoarea nu are nicio tehnica de negociere si pana la un final tras de par dincolo de orice limita (nu devoalez ca sa nu va stric surpriza). Regizorul nu indrazneste nicaieri nimic si se bazeaza doar pe cateva filmari ale golului de la picioarele lui Nick, insa umorul da efecte adverse si taie din tensiune. Interpretarile n-au greutate, Kyra Sedgwick si Ed Harris apar pasager, iar finalul o sa le aminteasca cinefililor de un film mult, mult mai bun, Inside Man-ul lui Spike Lee. 

Verdict: 2/5, modest

Pentru: amatorii de film si popcorn