marime text: Mareste fontul Micsoreaza fontul

Expendables 2: gloante pe rock’n’roll

 

Pe acelasi fundal asurzitor si sangeros, Expendables 2 nimereste un ton ludic mult mai potrivit decat in primul film si aduce doua nume noi, must have-uri absolute pentru intregirea brigazii eroilor de sacrificiu.

Expendables 2: gloante pe rock rsquo;n rsquo;roll

articole relationate

 

   Spre finalul lui Expendables 2 e o scena chintesentiala pentru ce inseamna seria de filme a eroilor de sacrificiu. Bam-Bam Sly Stallone priveste un harb de avion si spune ceva de genul “That belongs in a museum”. Raspunsul i-l da Arnold Schwarzenegger: “So do we”, in vreme ce Bruce Willis executa una din grimasele sale tipice. Lipsesc din peisaj, nu si din film insa, noile achizitii (noi pentru Expendables, la fel de batrani pentru genul action) JCVD si Chuck Norris. Primul are scuza personajului negativ, deja rapus in lupta, pe care il are de interpretat - Jean Vilain, un nume pronuntat cu intentii vadit europene, trimitere la locurile de bastina ale celui poreclit Muscles from Brussels. Cel de-al doilea il reincarneaza aici pe Lone Wolf McQuade, asa ca nu e inca momentul ca el sa devina parte din haita… Poate data viitoare.  Avem deci de-a face cu o plecaciune, ce-i drept pe repeat, dar onesta a eroilor filmelor de actiune din anii ’80 si ’90.

   Vedeti, a fost odata cand eroii nu se ascundeau in spatele unor masti. Nu purtau nici costume mulate ridicole. Nu veneau de pe alte planete. Nu capatau superputeri in urma unor experimente militare sau stiintifice. Iar de luptat nu se luptau cu extraterestrii din alte galaxii veniti ingenuncheze planeta. Stiu, pare greu de crezut, dar a fost odata cand… barbati adevarati inarmati pana-n dinti dadeau buzna peste dictatori pusi pe rele si peste armatele lor  stupide. Nu se jenau sa impuste in stanga si in dreapta. Nu lipseau exploziile asurzitoare, iar femeile si copiii erau salvati negresit. La final, privindu-si opera, scoateau pe gura cate o replica scurta ce facea inconjurul lumii. Nu pe twitter, ci din gura in gura. Expendables 2 e construit in aceasta reteta arhaica, dar vine si cu cateva extra-uri. Intr-o lume care-si cerseste certificatul PG-13, Expendables 2 e intentionat, peste masura si declarativ in  violenta sa.  Isteria de gloante si explozii se finalizeaza mai mereu cu replici gen “rest in pieces” pentru ca filmul stie sa se ia peste picior atat cat trebuie. Aici e castigul fata de primul film al seriei – unde Stallone, prea incrancenat, lua lucrurile foarte in serios. Expendables 2 abunda in introduceri destepte pentru personajele sale si in replici faimoase gen “Yippee ki-yay” sau “I’ll be back” pe care le aseaza in gura altora personaje decat te-ai astepta. 

   Povestea nu e cine stie ce. Daca anacronismul ei poate fi considerat intentionat, vorbim de niste plutoniu abandonat de rusi intr-o mina dupa incheierea Razboiului Rece – un plot la moda acum 15 ani, lipsa unor minime intorsaturi de situatie – suntem in logica simpla si directa a lui “track him, find him, kill him” – nu e tocmai ofertanta. Stallone si Richard Wenk, scenaristii peliculei, sunt mai preocupati de inseratia unuia dintre celebrele “adevaruri” folclorice despre Chuck Norris. Descoperiti singuri pe care l-au ales. Eu unul as fi inventat unul nou-nout special pentru film. Gen: Chuck Norris a vazut Expendables si nu i-a placut. Asa ca Stallone a mai facut unul. 

   Densitatea nemaiintalnita de eroi ai filmelor de actiune aduce beneficii – nu mai e loc pe afis sa arunci un ac, dar are si un dezavantaj. In vreme ce Arnold si Bruce capata ceva mai mult timp pe ecran, Jet Li si artele sale martiale dispar in totalitate dupa primul sfert de ora de film. Dezamagitor. Nu e timp nici pentru prea multa constructie a personajelor. Pe Barney Ross (Stallone) ar trebui sa-l stim din primul film, pe Gunnar (Dolph Lundgren) il vedem inamorat, beat si expert in chimie, nu neaparat in aceasta ordine. Dolph se prosteasca cu placere in rol. Restul eroilor nu primesc mai nimic. Couture si Crews sunt de umplutura. Iar prezenta feminina a lui Yu Nan, menita sa relaxeze aerul 110% macho al peliculei, functioneaza partial. Liam Hemsworth, tanarul sniper al trupei, e cam singurul care are o partitura cu ceva adancime emotionala. Nu-i iese. Compenseaza in schimb JCVD. Ochelarii de soare, tatuajul cu explicatie, atitudinea de bad ass si frenezia cu care ucide il fac un antierou numai bun pentru Expendables. In plus la final publicul are parte de un moment istoric: o bataie Stallone-JCVD. Se lasa nu doar cu sange, ci si cu… un scuipat. 

   Stallone lasa regia pe mana lui Simon West (Con Air) si nu mai e trecut pe generic nici ca producator. Filmarile desfasurate in Bulgaria ar fi putut beneficia de cate o dubla in plus pe ici pe colo, iar montajul ar fi putut si el face mai mult. Totusi desfasurarea de forte este masiva: eroii de sacrificiu se lupta in aer, pe apa si pe uscat, transforma cu forta un avion in masina de teren, doboara un elicopter cu un motocicleta si… lasa un Smart nevinovat fara portiere. Si se amuza facand-o.

   Verdict: 3/5, bun

   Pentru: nostalgici dupa filmele de actiune de altadata


Ultimele trailere adaugate


Modifică setările cookies